Schimbarea

Nu cu mult timp în urmă Sergiu Tamaș spunea despre ”Schimbare” că este incomodă și dificilă, datorită faptului că organismul nostru și creierul nostru se comportă atunci când vine vorba de schimbare precum copiii atunci când trebuie să plece pentru prima dată de la casa unde au crescut, casa părintească, locul plin de atâtea amintiri frumoase și că în acel moment ne simțim foarte rău și ne întoarcem tot la viața de până atunci, deoarece cu ea ne-am obișnuit.
Pot spune că îi dau dreptate în afirmațiile făcute, cu adevărat schimbarea este incomodă și dificilă dar în același timp foarte greu de realizat. Stilul nostru de viață, comportamentul sau caracterul nostru pentru noi au devenit o rutină, când incercăm sa schimbăm ceva parcă ne lovim de un zid uriaș ce ne stă în cale, un zid care ne împiedică să ne atingem țelul.
Aceste lucruri le afirm din proprie experiență, chiar în momentul de față încerc să mă schimb. Sunt anumite lucruri care nu-mi plac la mine (în atitudine, comportament, stil de viață) și pe care doresc să le schimb și pot spune că de fiecare dată când mă apropii de pasul decisiv, schimbarea, există un zid care mă împiedică să-l fac. Sper ca în curând să reușesc să-l depășesc și să mă schimb cu adevărat așa cum îmi doresc.
Ceea ce pot spune cu certitudine este că o persoană care reușește să se schimbe (în bine, nu în rău, deoarece în rău ne putem schimba foarte ușor) își poate îndrepta viața într-o direcție favorabilă, o viață mai bună, în care să predomine succesul și nu eșecul (ca în cele mai multe cazuri) deoarece din acel moment acea persoană este într-o oarecare măsură ”capabilă de orice”.
De multe ori nu ne simțim bine cu cei care sunt în preajma noastră și de cele mai multe ori dăm vina pe această situație pe aceștia (câteodată chiar este vina lor) dar de multe ori ar trebui să ne gândim mai mult deoarece noi suntem de vină, noi suntem cei care trebuie să ne schimbăm, dar este mult mai simplu să dăm vina pe alții decât să ne recunoaștem problemele și să încercăm să le rezolvăm, să ne confruntăm cu propriile defecte.
Foarte curând am auzit ceva ce m-a șocat: O fată de 16 ani are un prieten de 20 de ani, care îi cere mereu bani sub pretext că are probleme mari, a intrat în necazuri și că poate scăpa doar dacă dă o anumită sumă de bani, numai că el se duce cu banii direct la jocuri. Fata a spus că s-a despărțit o dată de el dar că s-au împăcat pentru că i-a fost milă de el, dar lucrurile au continuat la fel și acum iar e despărțită de el. Întrebarea pusă a fost ”Cum pot să-l schimb dacă mă împac iarăși cu el?”.
Motivul pentru care spun că m-a șocat este faptul că nimeni nu poate schimba altă persoană, decât propria persoană. Până la o anumită vârstă (care variază 14 - 18 ani) putem spune că suntem modelați de mediul în care trăim, familie, prieteni. După această vârstă dacă avem anumite deprinderi care nu sunt bune (pe care le-am observat noi și nu ne plac sau pe care le-am dedus din atitudinea altora față de noi la anumite deprinderi ale noastre, asta în cazul în care nu sunt persoane care să ne spună direct în față defectele pe care le avem, pe care le-am studiat și am văzut că au dreptate) nimeni nu ne poate schimba.
Numai noi suntem cei care putem opta pentru schimbarea noastră, acest lucru este posibil doar dacă îl dorim noi cu adevărat și nu doar dacă ne-a fost indicat de către altă persoană, dar noi nu prea suntem de acord cu acest lucru.
În momentul în care o persoană dorește cu adevărat să se schimbe, atunci poate participa și altă persoană (pot participa și alte persoane) la schimbarea acesteia doar ajutând-o în acest proces (în acest proces orice ajutor este binevenit...numai dacă nu influențează într-un mod negativ) și doar atât.
O persoană nu o poți schimba, dar o poți ajuta să se schimbe!